Lacrimi de iubire

O picătură din ochii mei cade,e o lacrimă...o lacrimă de iubire,o lacrimă de tristețe,o lacrimă plină de regrete,că sa ajuns aici...o lacrimă pe care o vărs pentru că sufletul mă chinuie.Îmi spun să nu mai plâng,dar ochii mei,ca nebunii fug după lacrimi.Le simt cum îmi cad fin pe obraz și nu se mai opresc.Și vreau să le opresc,dar ele nu mă lasă.Vreau un doctor,care să-mi spună rețeta sufletului,să-mi spună ce să fac ca să nu mă doară,ce să fac ca ochii mei să nu mai plângă.
Când opresc lacrimile din ochii mei,imediat vin altele...și altele și nu se opresc,dar oare când or să se oprească.Sufletul e trist,simt asta...simt cum tânjește după dragoste.
Aud cum mă întreabă de ce sa ajuns aici,de ce nu ați mers până la capăt ?Iar eu nu fac decât să tac,să îi spun că nu am răspuns.Știu că e o vorbă „Nu realizezi ce ai avut până nu pierzi” doar că eu am realizat ce am avut...și mereu mi-am spus,că nu vreau să-l pierd indiferent că va fi greu..sau că relația asta va cădea în jos.Mi-au fost de ajuns câteva zile să pun suflet,să încep să țin la el...să îmi imaginez că o să petrecem mult timp împreună.Imaginile cu noi mă bântuie,nu te pot uita nici măcar o clipă nu ieși din mintea mea.Și când ți-am spus că te iubesc,era din suflet...nu am mințit.Mă doare...poate ști asta,dar încerc să te înțeleg.Mereu am fost înțelegătoare cu toată lumea.
Probabil că mai am multe de spus,dar le păstrez în mine.Oricum nu mă ascultă nimeni,și nu vreau să cerșesc nici milă de la nimeni.

[ 05.03.2011 - Final de drum... ]