Viață de poet.

Era un om cu o gândire nefastă,
Până ce a ales să ia poezia de nevastă.
Un scriitor bețiv,cu soarta împăcată
Și totuși cu o minte vindecată.

Când scria,începea să bea
Și uite așa îi apărea ideea.
Ținea capul pe foaie zile întregi
Și se învârtea printre oameniii pribegi.

Oameniii nu îi apreciau poezia,
Și uite așa,a rămas decât cu hârtia,
Care pentru el semnifica armonia..
Și doar față de ea își arăta prietenia.