joi, 7 aprilie 2011

Despre mine.

Sufletul îmi spune că trebuie să scriu,deci scriu.Scriu pentru că mă descarc,scriu pentru că am multe gânduri,multe pe suflet și printre astea starea mea îmi cere obligatoriu să scriu.
De vreo săptămână mi-am făcut un jurnal,cu bune cu rele,cu tot ce ține legat de mine.Și îl citesc când simt nevoia să mă descarc.Aseară pe la ora 1 dimineața scriam în jurnal acel moment blestemat de la ora 1 care nu mi-a dat pace până pe la 5.M-am descris pe mine cu bune și cu rele,cu sentimente dar și cu puțină ură pentru că nimeni nu e perfect și niciodată nu voi fi,chiar dacă încerc să arat asta.Eu sunt o fată cu multe defecte dar poate că nimeni nu observă acele defecte.Și dacă nimeni nu le observă de ce să le spun? Nu le spun,o să le descoperi-ți în timp [probabil].
Dacă sunt om înseamnă că iubesc,că visez și nu se îndeplinește nimic,că zâmbesc,că sufăr,că plâng,că fug de rău,că nu mai vreau să primesc rău deși vine tot mai mereu spre mine dar de ce să nu-l ignor? Eu niciodată nu am arătat că sunt supărată,sau am arătat dar mi-am schimbat imediat fața.Pentru că am mai multe fețe și pozitive și negative.Sunt multe chestii negative în mine și prea puține pozitive.
Oare eu de ce nu pot fi fata aia imatură,care nu știe să iubească,care nu plânge pt un băiat ci decât că a luat nota 4 la matematică sau română,care se duce acasă la mami și la tati și îi strânge în brațe și le zice că a luat nota 10 și părinții ei o aplaudă.Aceea fată care nu iese afară decât odată la 2 săptămâni dar iese cu prietenii ei imaturi și tot nu iese singură,tot are prieteni.Eu de ce nu pot fi așa? De ce nu pot ieși și eu afară cu prietenii,de ce nu pot să îmi strâng părinții la greu?
Eu sunt o nenorocită,asta descrie tot despre mine.Sunt fata aia care are o familie „dezastru”,fata aia brutală care și-a lovit prima oară mama din cauza unui scandal din cauza tatălui [și regret că mi-am lovit mama],fata aia care are prea multe căderi nervoase,fata aia care este singură și nu o mai iubește nimeni pentru că a greșit prea mult cândva.Sunt cea care încearcă să își repare greșelile dar nimeni nu ia în considerare asta,și totuși sunt fata aia sensibilă care încă plânge pentru foști sau se gândește la ei,care plânge pentru greșelile din trecut.
Sunt împăcată cu gândul că „sunt în plus” pentru toți și vă mulțumesc că mi-ați arătat asta acum decât prea târziu.Și poate cu acest post mă veți cunoaște mult mai mult...

4 comentarii:

Catuu spunea...

Bai, deci postarea asta m-a miscat. :| Si eu ma simt uneori asa, si e al dracu' de dur ca nu poti fi normal ca ceilalti. oricum imi place cum scri. :)>- Bravo, felicitari, ma poti numi un fan. :)
Am impresia ca te-am vazut prin vest daca nu ma insel:-?

Ramona spunea...

Mersi mult Catuu. Da posibil sa ma fi vazut prin vest.. daca vrei da'mi add aka.delirique . Mersi inca odata:)

didutz spunea...

ma ragasesc aici sis..

Junior.M spunea...

Da...asta e draca ce sa zic mie imi pare sincer rau fara nici o gluma ca esti aia care sufera si nu esti aia care sa fie iubita...deci fara nici ce`a mai mica gluma daca as fi pe undeva prin zona ta credemaa ca ma`s da la tine..:))..si eu sunt cam in aceeasi situatziee dar nu zic la nimeni tzin asa in mine pt ca nu am la cine sa zic plm...ce sa facem draga merem inainte cu belele cu bucurii asta e viatza....te`am pupat dulce si te felicit pt versurile pe care le`ai scris...:*:*:*::**:

Trimiteți un comentariu

Marpha Hiphop